„Tratat ca o legumă”

ÎNCEPUT. În februarie, Hârșova pare un oraș pustiit. Frig, vânt rece, mulți câini vagabonzi, aproape la fel de mulți rromi, adică o impresie accentuată de sărăcie și tristețe. Durerea predomină și în familia lui Ibrahim Dossey, portarul ghanez plecat în decembrie către o lume probabil mai bună, lăsând în urmă o soție, Ioana, și o fiică, Jennifer. Văduva lui Dossey e o femeie apăsată. La 31 de ani, viața i-a dat o palmă grea, lăsând-o singură cu un copil de 5 ani. Revoltă și suferință, asta arată chipul ei, la două luni de la moartea soțului, iar mărturia pe care a făcut-o reporterilor demonstrează același lucru.

Credeți că Ibrahim putea fi salvat?
De revenit nu știu dacă și-ar mai fi revenit așa cum a fost el, dar mai putea avea o șansă. L-aș fi vrut lângă mine, indiferent cum. Și zece ani dacă dura recuperarea, nu era nicio problemă. Merita
să-și vadă fiica crescând, chiar dacă ar fi făcut-o stând în pat.

Și, totuși, de ce n-a avut șansa asta?
Nu vreau să judec pe nimeni, dar cred că doctorii l-au scăpat din mână după ce dăduse semne de revenire. N-a fost îngrijit cum trebuie, probabil viața lui nu a contat prea mult. Dacă îl ține Dumnezeu, bine, dacă nu, asta e! Așa se judecă în spitalele noastre.
 
Ce le reproșați doctorilor?
Profesional, nu îi pot ataca, pentru că nu mă pricep la medicină, dar, din punctul de vedere al comportamentului, pe unii i-aș strânge de gât. Păi e posibil să mi se spună: „Femeie, du-te acasă, că te chemăm noi, nu vezi că e legumă acum?” Legumă, nelegumă, era soțul meu și avea o viață în el.

S-au purtat așa pentru că nu era o vedetă?
Posibil. Starea lui Ibrahim era foarte gravă, eu nu neg asta. Mi s-a spus de la început că are șanse mici să trăiască, dar la un moment dat reacționa. Îi puneam la ureche o înregistrare cu vocea lui Jennifer și mișca din bărbie. Avea trăiri afective. Din păcate, am constatat că la noi în țară astfel de cazuri sunt o povară. Nu își dă nimeni interesul pentru o legumă, cum spuneau ei.

A fost vorba de bani la mijloc?
Nu pot să îmi dau seama. Posibil ca în cazul în care am fi avut mulți bani să fi avut posibilitatea de a merge mai departe. Sau măcar sprijin dacă am fi avut de undeva, să se ocupe cineva, să vrea să îl salveze. Din păcate, am fost doar eu, care nu am știut încotro să o apuc și am mers pe mâna doctorilor.

Chiar nu v-a sprijinit nimeni în acea perioadă?
Familia mea. În rest, foarte, foarte puțini. Domnul Lăcătuș a venit la el la spital și m-a ajutat cu niște bani. Mi-a promis că se va ocupa ca Ibrahim să meargă la o clinică de recuperare, că va vorbi cu Hagi, cu Gică Popescu, că sigur îl vor ajuta, dar nu a mai fost cazul, pentru că a murit. Când a venit Lăcătuș la spital, toți medicii se dădeau pe lângă el, de ziceai că Ibrahim e prioritatea lor, iar când a plecat, unul mi-a spus cinic: „Auzi cucoană, când mai aduci VIP-uri aici, anunță-ne și pe noi.”

În rest, nu v-a mai ajutat nimeni cu bani?
Ba da. S-au strâns vreo 500 de milioane, pe care le-am pus într-un cont de economii. 180 de la Asociația Fotbaliștilor, 60 de la FRF, 50 de la Ionuț Lupescu, 100 de la Pandurii, 2.000 de euro au mai strâns băieții de la Tg. Jiu și cam ăștia au fost banii. Toate cheltuielile de spitalizare au costat 1,143 miliarde de lei. Noroc că Ibrahim avea o asigurare de persoană străină pe trei ani, făcută în 2005, care expira la sfârșitul anului 2008.

De ce credeți că nu v-au ajutat și alții?
Pentru că nu i-a interesat de Dossey. Cei care apăreau pe la televizor ziceau și ei așa de complezență: „Da, o să îl ajutăm pe Dossey”. Nu doar că nu au fost interesați de el și de soarta lui, dar unii au făcut și niște gesturi care m-au dezgustat.

….
Dinu Gheorghe m-a sunat după deces să îmi spună că suportă cheltuielile de transport în Ghana, că a venit gratis la FC Brașov și că vor să facă ceva pentru Dossey. Păi până atunci ce păziseră? Ibrahim ar fi avut nevoie de bani viu, nu mort, să-l care ei în Ghana.

Becali nu a lăsat-o să intre la palat

Cu patronul Brașovului, Ioan Neculaie, nu ați vorbit?
L-a întrebat cineva dacă îl poate ajuta pe soțul meu, iar el a zis că nu, că el nu mai ține legătura cu cei care au plecat de la echipă. Acelui om să-i fie rușine pentru felul în care s-a purtat cu Dossey! Ani buni Ibrahim l-a rugat să îi cumpere un apartament în Brașov și să-i oprească banii din contract, ca să îl achite. N-a vrut. El, ca străin, nu putea lua credit decât extrem de greu. N-a vrut nici să-i dea drumul când a avut oferte bune. A stat la Brașov pe un contract modest.

De ce nu ați încercat să vorbiți cu Gigi Becali, care e un om cu dare de mână?
Gig Becali? Am vobit cu domnul Argăseală și mi-a spus că a vorbit cu dânsul, că știe de cazul nostru și că mă va ajuta. M-am dus la palatul lui, nu ca să îi cer bani, ci ca să îl întreb dacă se poate printr-o fundație a dumnealui să îl transportăm pe Ibrahim undeva afară, că poate are șanse mai mari de supraviețuire.

"După deces, mulți s-au lăudat că îi vor oferi fetiței noastre o rentă viageră. Au uitat toți" – Ionela Dossey

"Toți cei care nu au dat un telefon să vadă ce face Ibrahim cât era în comă au jucat într-un turneu de sală la Brașov și au acordat „Trofeul Dossey“ celui mai bun portar. Apoi mi-au trimis mie 11 milioane ca ajutor" – Ionela Dossey

 

Iulian Anghel / Autor

A intrat în presa sportivă în 1995 la „Sportul românesc” și a fost pe rând colaborator, redactor, editor, șef departament reporteri speciali, redactor șef sport la Gazeta Sporturilor, Prosport și Adevărul. A revenit full-time în presă după cinci ani petrecuți la Minsterul Afacerilor ... citește mai mult